Vești și povești răstălmăcite

N-a prea fost soare, dar știu că au fost la ploi...chiar acum, când scriu, plouă de rupe, iar eu iubesc apa în care poți înota și te poți relaxa, dar urăsc ploaia. Și urăsc apa aia infiltrată prin orice ungher, urăsc igrasia, nu suport să văd pereți cu zugrăveală afectată de apă sau tavane inundate.  Ei bine, după cum știa și nenea Murphy, exact ce nu îți dorești, de aia ai parte. Chiar după ce m-am mutat în apartament, la nici o lună de la aplicarea cu spor a noii zugrăveli, a plouat torențial și din tavanul balconului a început să curgă apă. Balconul de deasupra nu era închis, așa că, în mod evident, m-am gândit că vecina are gaura înfundată și nu i se scurge apa cum trebuie.  Frățiware, când mi-a deschis ușa și am mers împreună la balcon m-a cuprins groaza: balconul era inundat complet, pentru că meseriașul care le montase gresia (și nu recent) peste mozaicul comunist acoperise gaura de scurgere. Dar făcuse o treabă atât de proastă, că pardoseala era înclinată spre ușă, nu ...

Așa, privind în urmă cu foarte puține regrete, vă zic sincer că nu știu când au trecut anii, dar luna asta tocmai s-au împlinit 25 de ani de când simpla colegialitate a devenit parteneriat certificat, ștampilat cu nume de cârnat.  Să-mi trag palme! Multe. Un sfert de veac de înțelegere din priviri, nu din loviri. Bine, contrări pe diferende de opinie au mai fost, dar nu s-a făcut uz de sucitor și nici nu s-a ajuns la degajări de coșuri de gunoi, gen Chefi la cutzite. Ca să nu uit, am un  sfat pentru amatori de mariaj : dacă cumva ea greșește, cereți-vă rapid iertare și faceți rost pronto de un produs de patiserie proaspăt, cu multe calorii. Vă va schimba viața! În bine. Cu plăcere! Pe scurt, pentru că altfel ar trebui să scriu o trilogie cu hobbiți, totul a început cu yours, truly, care a salutat în gară, cum îi era felul, fără să aștepte un răspuns, iar apoi s-a oferit să ajute la cărat bagajul mult prea greu pentru o furnicuță (borcane și sticle goale, după cum am aflat cu a...

Mai pe românește spus, crumble apple pie. Rețeta de azi e gândită pentru iubitorii de plăcinte și de mere, în forme și umpluturi diverse, dar eu m-am rezumat la vechea tavă rotundă cu fund detașabil de care aș avea nevoie uneori, când nu încap în spații înguste. Noroc că e încă închisă strada Sforii. Totul e făcut din capul propriu, azi chiar nu am cântărit nimic, am estimat din ochi. Se pare că încă văd bine, pentru că mi-a ieșit o mândrețe numai bună de împerecheat cu înghețată sau frișcă de vanilie, dar nu am mai avut bani și pentru acest accesoriu caloric. Pentru aluat am mărunțit cu vârfurile degetelor o jumătate de pachet de unt cu 100 grame de făină. Nu mai dau marca, pentru că nu m-a sunat nimeni de la Lidl, dar e plin de albastru pe ambalaj și scrie 82%. Pe pachetul de unt, pentru că pe făină scria Făină albă pentru cozonac. Apoi am râșnițat puțină sare, am adăugat câteva linguri de iaurt 2%, 100 ml de apă, 2 ouă întregi și apoi am omogenizat cu încă niște făină sitată. Asta s...

Mult, cât un scutec neschimbat o zi întreagă de mult. Duminica trecută am condus juniorul proeuropean la trenul care îi era destinat să-l ducă la avionul care îi era menit să-l ducă până la aeroportul de unde îi era sortit să-l ducă un autocar în punctul de preluare de către gazde. Vorbesc despre acel proiect Erasmus amintit aici . Am găsit singurul loc de parcare fără plată și deja mă gândeam: hai că începe bine!  Toate bune și frumoase, inclusiv picăturile de ploaie, care cădeau cu grația unor balerine cu dureri de artrită. Vin elevii, coordonatorii, toată lumea prezentă, cu troller cățel, cu sandviș de purcel, purcedem prin pasajul groazei din gara Brașov către linia 2. Când mai aveam 2 trepte până la peron, ochii ne sunt inundați de o poluare luminoasă, iar urechile sunt covârșite de o bubuitură ca de tunet marca Sf. Ilie.  Veselie pe năsălie: tocmai se rupsese firul care alimenta calea ferată. Poftiți în vagoane, ne dă asigurări angajatul feroviar, se rezolvă cât ai zice ...

să o tund pe #PuggyFâșnete toată, pentru că, uneori, pur și simplu nu mai rezist. Am ajuns să aspir tot la două zile cu peria, și zilnic să mă plimb cu țeava în mână pe la colțuri. Robotul nu ajunge pe acolo nici dacă își suge carcasa de plastic, deci tot clasicul instrument cu tub rămâne de bază pe frontul smocurilor de blană. Și, când cred că, în sfârșit, am aspirat tot, cine credeți că iese de sub patul matrimonial (unde se ascunde imediat ce aude derulatorul de cablu în desfășurare) și îmi scoate din vreun ungher alte și alte smocuri de blană gri și pufoasă, numai bune de intrat în nări și în gură sau de depus... în colțuri. Încep să mă gândesc serios să apelez la niște servicii de grooming la zero, că tot dă căldura și nu cred că o mai confundă nimeni cu un miel de paște cu blăniță scurtă din rasa  British Baldhair Blue.  Acum ea e deja sterilizată, dar oare e posibilă încrucișarea unei feline stufoase cu un motan chel de Egipt, dar să nu moștenească și trăsăturile urâte,...

Exemplu mai bun de pleonasm (intenționat) nu cred că există în limba română.   Frații mei digitali: fie folosim "ca dovadă", fie "drept dovadă". E simplu ca bună ziua, oricât de rea ar fi ea. Voi aveți exemple care vă exasperează, dar nu "perle" comune, ci mai degrabă "trufe albe", rar întâlnite? Aș fi curios le aud. Don't be scare(d), do share!

Pe vremea când mă pasiona mai mult tenisul românesc și internațional și mă înflăcăram filologistic când auzeam suporterii din gradenă strigând: hai, Simona, fii mai agresoare!  (să-i dea cu racheta în cur adversarului lui Zelenski, sau cum?), obișnuiam să citesc și cronicile meșteșugărești ale lui Mircea Meșter. Între timp, pasiunea mea s-a îndreptat spre alte orizonturi mai accesibile genunchilor mei, și anume bicicleta, așa că, pentru un timp, m-am cam separat de tenis ca prăjitura aia inteligentă care se separă singură în 3 straturi, în timp ce șade în cuptor.  Dar, pe măsură ce cronicarul nostru cel viteaz s-a înfipt tot mai adânc în industria auto, eu, ca un umil conducător avid de cunoștințe rutiere și informații din domeniu (dar și de teamă să nu rămân în urmă și să mă decrepitez prematur), am început să îl reurmăresc pe ici-colo, prin aparițiile esențiale.  Și aici intervine problema mea, complet stupidă, dar eu nu mă pot abține nu doar de la băgatul de mâncare în...

Ce credeți că îmi intră mie azi în... feed? Anunțul de mai jos. Era să scap telefonul, că ungeam balamalele ușii de la baie, cu WD-40, tocmai în sfânta duminică și eram cam alunecos pe mâini. Eu știu motivul: căutasem pe net trusturi de presă mânjite la gură și mai submisivi ca ăștia sunt numai cei care îți dau bună ziua în Brașov. Așa ceva! Eu înțeleg că munca de calitate nu se poate autosusține doar prin reclame cinstite, mai trebuie și ceva lins, din când în când. Și nu mă refer la mâna plătitorului. Dar așa ceva! Și e anunț gratuit... Avertisment: Not Suitable For Work, nu dați clic, decât dacă sunteți jurnalist sexperimentat! Anunț în cotidianul local MyTex

amendă ( îți ) iei.  Dragi prieteni, stimați dușmani,  Am o destăinuire de făcut. E ceva ce m ă zgârie atât de tare pe ochi, că trebuie să mă spăl zilnic, dar degeaba. A doua zi, jena este tot acolo, pe internet.  Așa că l-am rugat pe geamănul meu inteligent să vă spună el cum este corect, poate în el aveți mai multă încredere, decât în studiile mele filologice, reîmprospătate anual. Iată ce mi-a șoptit în browser: S-a înțeles? Nu îți iei suspendare pe Facebook pentru că-i faci pe cretini așa cum s-au născut, cel mult iei sau primești suspendare.  Nu îți iei "scam", ci iei țeapă. Nu am vrut să creez polemici sau să mă dau mare și tare în fața altora (care, între noi fie vorba, suferă de aceeași boală ca mine: corectează oamenii pe internet), atrăgându-le atenția în mod public, pentru că am văzut că oamenii se supără ușor când le spui adevărul și apoi "îmi" iau block, deci adio liber la debit verbal în comentarii. Cum mi-a spus mie Caragiale în tinerețe: uite, vezi, ...