Vești și povești răstălmăcite

Mai pe românește spus, crumble apple pie. Rețeta de azi e gândită pentru iubitorii de plăcinte și de mere, în forme și umpluturi diverse, dar eu m-am rezumat la vechea tavă rotundă cu fund detașabil de care aș avea nevoie uneori, când nu încap în spații înguste. Noroc că e încă închisă strada Sforii. Totul e făcut din capul propriu, azi chiar nu am cântărit nimic, am estimat din ochi. Se pare că încă văd bine, pentru că mi-a ieșit o mândrețe numai bună de împerecheat cu înghețată sau frișcă de vanilie, dar nu am mai avut bani și pentru acest accesoriu caloric. Pentru aluat am mărunțit cu vârfurile degetelor o jumătate de pachet de unt cu 100 grame de făină. Nu mai dau marca, pentru că nu m-a sunat nimeni de la Lidl, dar e plin de albastru pe ambalaj și scrie 82%. Pe pachetul de unt, pentru că pe făină scria Făină albă pentru cozonac. Apoi am râșnițat puțină sare, am adăugat câteva linguri de iaurt 2%, 100 ml de apă, 2 ouă întregi și apoi am omogenizat cu încă niște făină sitată. Asta s...

Natura mea de bucătar-patiser amator, desigur. Și natura înconjurătoare, a dică  morcovii, nuca, făina, ouăle etc. Pentru că numai din natură și din pasiune pot ieși lucruri bune și gustoase, numai bune de pus pe mese  blog.  În episodul de azi a venit (iar) rândul unei prăjituri cu morcovi, pentru care m-am inspirat din diverse rețete, dar am făcut după capul meu. Care pare că mă duce suficient de mult. Deh, capul face, cântarul trage.  În afară de gramaje la zahăr și făină, iar am mers pe inaniție și intuiție. E super-duper simplu de făcut, până și o soție casnică o poate face în pauzele de publicitate.  Eu am început cu mărunțișuri: o mână de morcovei și o punguță de migdale, peste care am adăugat 150 g de zahăr brun.     Apoi am apelat la un life hack și am adăugat un plic din amestecul minune de la Lidl pentru turtă dulce. Este exact ce trebuie pentru a conferi o notă picant-parfumată de ghimbir și cuișoare.    Mai trebuie o dușcă b...

Se văd goliciunile. Contrar dictonului celebru, am lăsat puiul la marinat de ieri până azi, apoi a m pornit de la asta, în ordinea numerelor de pe tricou: făină, ou, pesmet (din baghetă albă franțuzească uscată la aer și niște resturi de covrigei cu semințe marca Croco). Am trecut pe rând prin asta. Și am ajuns la asta: răbdări de pui prăjite uniform, crocante, bine asezonate cu niște condimente luate de la ultima escapadă prin stațiunea Kranevo, acest Cernobîl al litoralului bulgăresc. Grămada cere vârf Și un bonus de final, apărut din frigider: aluat de focaccia gata cumpărat din magazinul nemțesc cu logo în culorile steagului românesc, umplut cu mușchi geluduminicesc și cașcaval din lapte de vacă românească, procesat în fabrica grecească a celor de la Olympus, de lângă Brașov. Am plămădit cu drag pentru mine 2 plăcinte ca pe lespede, alea la 25 de lei bucata de oriunde ai vrea să o cumperi la vreun festival de street food, dar e mult mai ieftin și distractiv de pârjolit acasă, în ti...

Nu știu cum să vă zic, dar unii oameni efectiv își merită soarta. Pe principiul "Eu te-am făcut cu măr și ghimbir, eu te mănânc cu poftă", #numairezist , deși e fierbinte. Meritul aluatului este al lidălului, eu doar cu vorbe de umplutură mă ocup. E de rasul merelor ce spun, dar stau ca pe ghimbir să vă aud părerile culinare.  

Acuma nu vă gândiți că aia e porție de o persoană. Doi adulți aflați în deplinătatea facultăților mintale, unii chiar cu masterate, abia dacă ar putea da gata mâncarea de mai jos. Și nu s-ar mai putea ridica de la masă decât ridicați cu un scripete. Totuși, cum bălăcitul face poftă de mâncare cât ziua de mai de mare, iar la masă a fost o familie de trei, au mai încăput și câte o supă adusă iute și fierbinte, aproape la fel de bună ca a mea. Berea nu era în plan, a venit ca o surpriză atât de plăcută...  Dacă nu ar avea prostul obicei de a pune pe nota de plată pâinea necerută în mod expres și bacșișul  nemenționat niciunde în meniu, zău că aș recomanda restaurantul cu două mâini. Așa, îl recomand doar cu drag. Bolta cu bere, în original Sörpince se numește și mi-a părut bine să îl reîntâlnesc pe o vreme anormal de călduroasă. Enjoy the pics!       

Un butter chicken indian, doar că mai bun. Logic, orice cioară își laudă puiul. Dacă aș fi pregătit un aluat lichid ca pentru fish and chips, s-ar fi numit batter chicken.  De la ce m-am luat? Că tot au înflorit magnolii, m-am cățărat ieri în Magnolia cu scara rulantă și m-am cam supărat ca bloggerul pe sat, când am văzut că furnizorul regal și regesc de mâncare indiană, Curry Kings, e temporary închis. Eu venisem special pt. ei, așa că am intrat la baie și m-am dezumflat. Am vrut să mă învârt pe călcâiul lui Ahile și să plec înapoi pe scara măgarului, când privirea mea s-a lovit de trupul tras ca prin lipie al unui balik ekmek pescăresc.  Ce să vezi, deși trecuse ceva timp de la ultima mea vizită , restaurantul Peștele Mustăcios a supraviețuit chiar și în absența mea! Și eu, care credeam că nu o să facă prea mulți purici de apă. Logic că mi-am comandat și eu unul la prețul absolut corect de 37 de lei, pentru că iubesc macroul ca pe fratemeleu. Mi-a zguduit lumea, vă zic. Uita...

Jeleul. Dar, cum Eșec is my middle name, îl voi redenumi strategic sos de portocale cu lapte de cocos. Am folosit zeama de la 2 portocale suculente și o conservă de lapte de cocos cu 30% grăsime, pe care le-am emulsionat cât de bine am putut. Baza e la fel ca cea făcută ultima dată: biscuiți cu cacao și unt topit, iar pentru umplutură am folosit 1 kg de brânză proaspătă de vaci 6% grăsime, mixată bine cu  150 g de  iaurt grecesc și 500 g de mascarpone, cu niscaiva zahăr praf, plus 2 esențe de vanilie ținute în sticluțe mici.   Îmi trebuie ceva studii, ca să înțeleg de ce aceeași cantitate de gelatină a întărit compoziție mult mai multă, dar la puțin jeleu a dat rateu. Probabil am greșit temperatura băii Mariei. Aviz amatorilor, deci și mie!  După ce a expirat timpul de așteptare, am vrut să testez solidificarea cu un deget și am atins cu două. Așa că o să îmi tai două degete felii. Vai, dar ce onoare! Gustul e pe placul meu, mai ales când mă gândesc câți bani am sal...

Chiar dacă nu am mai prea postat material de halit, să nu credeți că nu am mai gătit zilele astea zilnic, ba chiar și de două ori.  Meniul meu OSD este simplu (insert sarcasm here), fără prea multe ramificații arborescente: după o scurtă inspecție vizuală la raft, dacă văd vreo bunăciune expirăciune care expiră peste minim 3 zile și e la reducere azi, ajunge la mine în coș, și acasă sortez: legumele la stânga, carnea la congelator, laptele la cuptor, în vreo cremă de zahăr ars sau în clătite dulci ca-n București. Cum ar fi acestea: Brânza aproape că dă pe afară de dulce ce e. Pentru că acum două zile am găsit dragostea la prima vedere la raionul cu budincă Paula și în vecini erau doar cutii de lapte care nu-și mai încăpeau în PET de fermentație, azi am fost mult mai selectiv și le-am căutat pe cele etanșe la testul pisicii. Cum, nu știți testul pisicii? Se ia cutia de lapte neîncepută, se șterge cu o lavetă umedă, apoi se strânge ușor de cutie și se pune în fața pisicii. Dacă pisic...

Nu e obligatoriu, dar trebuie să vă arăt cu ce mândrețe de caserolă a venit juniorul meu acasă, că cică îi era poftă, și șaormeria din apropiere are nevoie de renovare. L-am certat nu doar pentru că expira astăzi și a cumpărat-o la preț întreg, și asta pur și simplu nu se face, dar și pentru că n-a citit ingredientele.  Păi se poate, domnu' Vlad? Nu mă întrebați de unde știu cine a condus înainte de el firma Vascar, e secret de serviciu și mai intru și eu în contact cu   știrile penale .  Carne de burger cu fibră de bambus? Cu soia suntem obișnuiți din vremuri pariziene imemoriale, dar bambus? Păi ce suntem noi, urși panda? Dar asta nu e tot. Navigând recent printre erudiții cu eructații aruncate din sărăcie pe internet (nu că eu aș fi mai breaz ca un cal de povară, că doar am fost prin Italia și știu cu ce se mănâncă cucina povera), am observat cu amărăciune în cafeaua neagră (am trecut temporar pe sortimentul  Julius Micul Meu Rasist  și logu-ul e tot neschimb...

Păi, o prăjitură cu cacao, făină de migdale, unt topit, 4 ouă, 3 mere feliate la mandolină și niște fulgi de migdale. Denumire de origine controlată, dar nu știu cum să-i zic. Poate James Brownie sau negri în cămașă cu solzi, dar mi-e că îmi sar în cap asociațiile aboliționiste. Se face ușor, nici n-am cântărit ingredientele, atât sunt de bun. Așa, din ochi, am separat și spumat în două boluri 4 albușuri și patru gălbenușuri cu puțină sare, respectiv cu 100 g de zahăr brun. Peste spuma de gălbenușuri am adăugat 150 g de făină trei nulități și 125 g de migdale făcute praf și pulbere, că mi s-a stricat mixerul, niște coajă de lămâie, cât să nu dea de bănuit, un plic de praf de copt de la doctorul în chimie și, la final, cacaua. Restul se poate ghici din poza de final: de cap pătrat ce sunt, am folosit o tavă dreptunghiulară unsă cu unt, dar peste care am pus foaie de copt. Nu mă întrebați, am greșit, și AI-ul din mine mai greșește. Așa cum am greșit și cu 10 minute lăsată prăjitura prea ...

De French fries, French kiss sau French defeats am auzit cu toții, dar de taco franțuzesc, care, de fapt, arată ca un burrito, eu, unul, recunosc că nu am auzit. Până azi, când am trecut pe lângă Premier Tacos, situați pe 13 Decembrie, iar mirosul îmbietor m-a făcut nu doar să intru, ci și să iau la pachet un monstru delicios de 670g.  48 de lei bine cheltuiți, pentru că s-au săturat doi oameni.   

Bunicul din partea tatălui avea o vorbă, nu doar borcane goale înfipte în pari precum capetele iezilor din poveste, care și-au dat în băț și după moarte: dă-ne, Doamne, nu ne lua, harom dește palinka!  În amintirea lui, pentru că acum ar fi sărbătorit Săptămâna Mare cu conserve de fasole și cârnăciori, am pregătit ceva ce numai el ar fi mâncat în post, dacă ar mai fi avut cine să îi facă, pentru că bunică-mea s-a prăpădit prima fără acordul lui.  Am surprins toate cele 4 ipostaze vivaldiene:  Iarna, când bulgării de aluat dospesc sub plapumă. Primăvara, când oamenii gospodari dau cu var și fertilizează cu cașcaval. Vara, când ne topim de căldură și facem bășici de la atâta transpirație. Toamna, când ne mai răcorim puțin și ne bucurăm de roadele muncii.

  Cin' te mâncă, mielule?  Nehaliții, domnule. Ce rămâne, mielule?  Oase, zgârciuri, domnule.  Cine moare, mielule?  Și noi, mieii, domnule.  Și voi, domnii, domnule. 

După cum am aflat la prima oră, pe la cântatul cocoșelului, când am pornit datele mobile, organul fiscal nu doarme n ici măcar de ziua păcălelilor.    În lipsă de organe de mieluță, am înjghebat rapid un început de tocăniță, pe ritmuri de toca-toca la praz și am lăsat mâncarea pe flacără de avarie, cu 2 litri de supă de oase supte de măduvă ca românii supt Mihai-Voievod Viteazul și am instruit pisica să mă sune, dacă pornește alarma de incendiu. Nu a avut nevoi, nu s-a atins de litieră.  Apoi, prin ploaie, prin vânt și prin pasaj, am pedalat ca regele ielelor spre armata de funcționari dorobanți . Într-un final, am rezolvat cu clasicul: nu se poate. Pățăști. Mai declară naiba suprafața reală a spațiului în care îmi desfășor activitățile nerezidențiale, ascunse vederii fiscului.  Cu pipota umflată de atâta alergătură în căutarea timpului pierdut pe holuri și după ce am frânt câteva inimi de la registratura Direcției Fiscale cu răspunsul meu cuceritor: "lasă-mă, cucoan...

Când m-am uitat la prognoza săptămânii viitoare, m-am luat cu mâinile de ceafa feliată, apoi m-am calmat, am ciocănit-o și am condimentat-o, apoi am pus-o la fript într-o tigaie încinsă. 5 minute pe o parte, alte 5 pe cealaltă. Fără ulei, e suficient de grasă și, când începe să sfârâie, murdărește tot în jur. Deci tigaia cât mai uscată posibil și la foc mediu spre mare.  În paralel, m-am apucat de pregătit cartofii "fondanți" în cămașă.  I-am spălat, wedgizat și fiert 7 minute.  După un scurt răgaz de răcorire, i-am amestecat cu 50 ml ulei de măsline presat de măicuțe virgine pe marele meteor al starețului Parphouteleas, am presărat mixul propriu de condimente (adică l-am cumpărat și e al meu) și două-trei sucituri de sare la râșniță, apoi în oala preîncinsă cu ei.                        15 minute la airfryer, la 190 de grade, i-am tot întors la 5 minute de i-am înnebunit, până au arătat așa:   Numai bine în...

Dimineața asta începe cu o veste numai bună de sorbit cafeaua.  Brașoveni, nu mai căscați gura degeaba prin case! Turiști, nu mai căscați portofelele pe aleile tradiționale, în căutare de șnițele, cartofi prăjiți și sos, pentru că, printre altele, berăria "Poftă sau Foame" de pe centru s-a închis!  Mai bine ascultați aicea la băiatu':  se deschide un nou bistro cu mâncarea de duminică preferată a lui Gelu sau Menumorut ! Sfaturile mele: ignorați dezacordul dintre "Curry Kings" și "deschide", pentru că restaurantul meu indian favorit din Brașov chiar așa se numește, probabil ca aluzie la originile comune cu trupa intercontinental-cunoscută Gipsy Kings. Și doi: nu vă țigăniți duminica asta, la ora 12:00, în Eliana Mall, pentru că nu se dau și tigăile în care se gătește, doar la primii 100 de norocoși niște Discovery plates (nu mă întrebați, pentru că nu le-am găsit în meniu, presupun că sunt niște canapeluțe de servit cu degețelele neunsuroase). Dar asta...

Marțea și cele 3 ceasuri rele. Expresia nu se referă la ceasurile fizice care măsoară trecerea inexorabilă și inefabilă a timpului, conform zicalei: "Davai ceas, davai palton, ceas niet bun, palton molton!", ci la ore, cuvânt preluat tot din rusă. Pentru mine, marțea înseamnă nu doar  cashback  de la Mastercard, ci și Marți Bucket, încă din frageda pruncie a puilor care și-au donat aripile la ordinul colonelului Sanders. Bineînțeles că nu mai țin minte când am mâncat prima dată de la KFC, estimez că undeva în jurul datei când s-a lansat și jocul Angry Birds și eu aveam un telefon Allview pe care îl consideram flagship, prin 2009, dar țin minte ultima dată, când m-am nimerit pe final de program și am nimerit găleata cu cele mai subdezvoltate aripioare. Măcar au fost sărate în exces și deloc picante. Asta se întâmpla demult, să tot fie acum vreo două săptămâni. Mi-am promis să nu le mai trec pragul, ba chiar să nici nu mai trec prin fața kioskurilor de self-service.  Azi-di...