Vești și povești răstălmăcite

N-a prea fost soare, dar știu că au fost la ploi...chiar acum, când scriu, plouă de rupe, iar eu iubesc apa în care poți înota și te poți relaxa, dar urăsc ploaia. Și urăsc apa aia infiltrată prin orice ungher, urăsc igrasia, nu suport să văd pereți cu zugrăveală afectată de apă sau tavane inundate.  Ei bine, după cum știa și nenea Murphy, exact ce nu îți dorești, de aia ai parte. Chiar după ce m-am mutat în apartament, la nici o lună de la aplicarea cu spor a noii zugrăveli, a plouat torențial și din tavanul balconului a început să curgă apă. Balconul de deasupra nu era închis, așa că, în mod evident, m-am gândit că vecina are gaura înfundată și nu i se scurge apa cum trebuie.  Frățiware, când mi-a deschis ușa și am mers împreună la balcon m-a cuprins groaza: balconul era inundat complet, pentru că meseriașul care le montase gresia (și nu recent) peste mozaicul comunist acoperise gaura de scurgere. Dar făcuse o treabă atât de proastă, că pardoseala era înclinată spre ușă, nu ...

Relația mea intimă cu cafeaua a început din pântec. Mi-a fost sortit să beau cafea, așa cum ce naște din fumători, tutun consumă. Prima oară am gustat în copilărie, câte o picătură chinezească pe limbă. Nu o să mint, aroma mă atrăgea mai ceva ca pe moșul Jacobs cu al lui jingle "Cafeaua Jacobs dă savoare oricărui răsărit de soare", dar gustul puternic și amărui al berii băute pe ascuns mi-a surâs mai mult. Totuși, știam când mama cumpăra alt sortiment de boabe sau dacă luase gata măcinată o cafea proastă de la buticarul cu un ochi de sticlă și îl imitam pe actorul din reclama Tchibo care nimerea alt apartament, din greșeală: "hmm, ai schimbat cafeaua"! Cu timpul, în liceu, cana de cafea la filtru din Germania (filtrul, cafeaua tot aceeași poșircă no-name) de 0.25 l a devenit companionul meu favorit la five o'clock. In the morning, a quickie one, apoi a morning coffee. A venit prima sesiune ca student, mi-am propus să îngraș porcul în ajun, așa că am mâncat un ti...