Vești și povești răstălmăcite

și m-am întors în aerul poluat de Brașov întreg, teafăr și nevătămat, poate chiar cu câteva grame în minus, cauza fiind transpirația abundentă în suc propriu la 95-100 grade, în ciuda rehidratării masive cu pahare de bere apă natural-fermentată în zeamă de vișine. Nu se vede în poză, dar simt la centura de siguranță, se mulează mai bine pe flancuri.   De ce spun că am supraviețuit? Păi, jumătate din distanța parcursă, deci cam 500 de km a condus începătorul familiei, în special pe porțiunile de autostradă, așa că eu am stat ca în sânul lui Avram (în ziua de azi, o expresie perimată, bărbații hetero nu își doresc să stea în sânul unui bărbat) în partea dreaptă, calm, privind peisagele, pentru că dacă nu sunt peisage, că tot a fost 1 Mai, prefer mai bine să cad pe gânduri ce implică mici și muștar.   Hai că v-am păcălit la faza cu statul calm: nici vorbă, am stat ca nevastă-mea pe Transrarău, disperat că juniorul nu ocolește toate denivelările sau gropile, sau că nu folose...

La ora la care sper că cineva citește ce scriu, eu voi fi deja pe tărâm panonic, călcând cu grijă pe șleaurile lăsate de mașinile participante la  Cars and Roads  2026. Cine știe, poate dau pe traseu de vreun întârziat, lăsat în urmă de Vasilescu  The Greu and the Driver Gang. Sper să nu fie Cabral, că eu fug de munte, nu vreau să dau tot de unul.  Știu că n-a trecut prea mult de când mi-am destăinuit aici unul dintre cele mai adânci secrete (nu chiar atât de adânci, să tot aibă între 0,9 și 1,1 m apa termală din bazinele Băilor cetății , cu excepția piscinei mai răcișoare, unde apa are între 1,4 și 1,7 m adâncime), dar cum altfel să sărbătoresc ziua muncilor lui Augias, după ce am tot rânit prin colțurile murdare ale grajdurilor internetului, în încercarea de a curăța gunoaiele, împroșcând cu mult umor purificator? Mai trebuie să se și spele omul, nu?  Ce să și faci altceva la Brașov, pe vremea asta rece și umedă? Plimbare pe sub zidurile Tâmpei pot să fac și ...

Sub o stâncă neagră, lângă un vechi castel, cură mizerabil un râu mititel. Plânge și suspină inima reginei, pentru c-a sa vale de deșeu îi plină. Materialul foto-video de mai jos a fost surprins din punctul pe unde se afla cu mulți ani în urmă vama Branului. Avem o țară superbă, păcat că e locuită.

Fiți atenți aici!  I maginile de mai jos  mi-au parvenit p rin intermediul unui călător peregrin . Sunt bombă jurnalistică! La propriu! 😁  Nu știu dacă poate fi încadrată în vreo clasă, probabil în clasa muncitoare, dar, după cum se vede, garnitura asta e mai veche decât coiful de la Coțofenești, deși circulă în continuare pe ruta Curtea de Argeș-Pitești Nord. Prețul e ridicol de mic, numai 8 lei, poți și de la naș să-l iei, sau nu. Cum vrei. Până și o legătură de praz e mai scumpă în piață la Brașov, la olteni (eu am dat 10 lei și le-am spus să păstreze restul cât mai proaspăt, pentru când mai vin). De ce să vă înghesuiți să dați peste o sută de lei pe o cursă cu mocănița prin Maramureș, pe valea Vaserului, când puteți să stați în vagonul izului de unsoare de boghiuri, într-o călătorie pe aleea cu amintiri din epoca bronzului?  Să mai spună cineva că nu suntem în lumea a treia. Ce Săgeata Albastră, ce Alstom? Aici e România adevărată, ruinată. Să călătoriți bineee!...

Füße, Füße și se duse. Concediul, dar picioarele îmi mulțumesc teribil, am parcurs diverse forme de relief, de la scări, poteci, trotuare pavate sau asfaltate, nisip și gropi denivelate. Circa 130.000 de pași nu sunt de ici, de Colea Răutu. A meritat pe săturate, cum e obiceiul locului, răsplata fiind pe măsură: cea mai simplă și mai gustoasă pizza (să dea Dumnezeu sănătate și veșnică pomenire reginei Margherita de Savoy și soțului dânsei, Umberto I, precum și pizzaioloului, Raffaele Esposito, care ar fi creat-o cu 100 de ani înainte de loviluția română 😊).                      În ultima zi full-time pe pământul maccaronarilor am revenit de pe insula iubirii pentru ape termale pe continentul vegheat de marele Vezuviu și le-am putut urmări tineretul la fel de promițător ca al nostru. Vai de italienii din video,  cărora le vor plăti pensiile tinerii... din video.   Ca să nu închei într-o notă tristă în Batistuta (care ...

Un loc odată vizitat, definitiv îndrăgostit? Un loc în care vreți să reveniți, dacă nu anual, măcar tot la câteva concedii? Eu, fiind bărbat deloc complicat, am două.  Unul în țară, de care mă leagă multe amintiri legate de legarea cu cătușe roz, legare care a dus ulterior, să zicem după vreo 40 de săptămâni, la apariția unei ființe iubite, care îmi va alege la bătrânețe azilul și sper că îmi va aduce o cană cu apă pe care o s-o pot bea fără pai. Este descris pe drept drept locul în care e un "must" să vii, chiar dacă ai, de exemplu, sindromul ovarelor polichistice și e contraindicată îmbăierea. Este locul în care a făcut armata un cunoscut Nicu. Cu siguranță ați ghicit. Dacă nu ați intuit, vă spun cu mâna pe un munte de sare acum inundat. Cert e că aici este atâta liniște, că aud boncăluitul cerbilor din Harghita.  Al doilea loc, în care aș reveni în orice anotimp, ceea ce am și făcut, este în străinătate.   Este insula baronilor și  a șuncii Sissi, care adora ...

Ca în orice relație de lungă durată, sigur că mai intervine rutina și am cam început să prefer tot mai mult alternativele de transport, dar nu din cauza costurilor de exploatare. Doar pentru că trafic, pentru că WFH și pentru că copii mari. Alte motive se găsesc destule. În acest context, pur și simplu mașina nu mai e atât de necesară în oraș, apelăm la ea doar în concedii rutiere și ieșiri extraurbane. Destul de multe, să tot fie 12-13k km pe an. Sau poate pentru unii, rulajul ăsta e ceva banal. Nu știu de-astea . Desigur, dacă am de cărat ceva mai greu decât propria-mi familie sau îmi ies în cafeaua la bax cumpărături mai voluminoase, gen pachete de mobilă DIY, iau mașina, dar asta se întâmplă rar, poate nici o dată pe lună, bag benzină de-aia bună, ca aia veche să nu se depună. În rest, mă asigur că SUV-ul meu e asigurat din toate privințele și-i plătesc impozitul și parcarea conștiincios, o curăț mereu de zăpadă și de frunze, că nu se știe niciodată când vreo persoană din familie a...

Team applications only (no individual) Enrolled in a Bachelor’s or Master’s program University located within the Wizz Air network Eligible to travel to Hungary Interest in aviation Strategic and creative mindset Fluent English (both written and spoken) Problem-solving mindset Ți-am captat atenția? Îndeplinești condițiile? Faci echipă bună cu prietenii? Atunci intră pe   wizz youth challenge 2026   și înscrie-te, că nu mai e mult timp. Păi nu te-ar coafa niște premii consistente?  Each team member receives a 1-year WIZZ Discount Club membership with free flight bookings via the Wizz Air call center, valid until 1 June 2027. Each team member receives EUR 500 WIZZ Credit usable on the Wizz Air network, with travel completed by 1 June 2027. Each team member receives EUR 250 WIZZ Credit usable on the Wizz Air network, with travel completed by 1 June 2027. Bine, când ești student, orice premiu sună bine, dar astea chiar sunt consistente.

Ignorați greșelile gramaticale, de data asta contează fondul, nu forma. In your face, Titu Maiorescu!

Că tot ziceam că sunt o fire "leneșă",  să vă văd și pe voi cu câți pași vă lăudați zilele astea. Asta așa, că să lămurim odată pentru totdeauna starea fizică a necomentatorilor mei. Și trebuie menționat că mai mult de jumătate din distanță a fost parcursă prin zăpadă sau zloată. 

Când o să mă vedeți așa, înseamnă că am o urgență  în tranzitul intestinal  și mă grăbesc spre cea mai apropiată toaletă. Sau am un cârcel și mi s-a blocat piciorul pe pedală. Nu vă sfătuiesc să-mi stați în cale, că scot din rucsac pompa de bicicletă și vă umflu.  Bine, în poza de mai sus nu sunt eu, ci sosia mea modificată de o inteligență mai deșteaptă ca mine. Și-a cam bătut joc de mine, eu nu port colanți și nu circul cu viteză.  Eu sunt mai jos, și pe bluză e noroi, nu pământuri rare sau altceva, da? Așa că nu există motive să mă claxonezi, eu oricum sunt mereu prost și semnalizez. Nu ca ceilalți deștepți din trafic.  

Mă număr printre norocoșii care, uneori, au șansa de a revizita destinații relativ exotice. Nu mă refer la Thassos, pentru că acolo singurul lucru exotic ar putea fi cojile de semințe pestrițe de pe unele plaje. Conurile de pin umane plutind în apă pe plaja Koukounaries din Skiathos nu se pun. Pe tine, dacă te dai cu cremă de protecție solară înainte să intri în apă. Nu, în postarea de azi vă vorbesc despre micuțul, dar aglomeratul arhipelag maltez cu ai săi cavaleri curajoși ca mâncarea lor tradițională,  iepurele . Presupun că îi prindeau în cursa de Valetta de nouă dimineața, înainte de turnir, că la ce armură grea aveau pe ei, se mișcau mai încet ca o ț estoasă pe energizante.  După un zbor destul de banal, exceptând faptul că pilotul a făcut un șușu scurt și nu s-a spălat pe mâini, apoi l-a ciupit de fund, șăgalnic, pe însoțitorul de zbor, iată-mă din nou în atmosferă de vacanță. Prima destinație: la plaja unde cu ani în urmă am sărutat pentru prima dată balustrada de car...

Dacă e să admir ceva la vecinii unguri, pe lângă norocul de a locui mai spre vest, e stilul lor de viață relaxat, ordonat, disciplinat. M-am îndrăgostit la prima vedere de aleile (și de unguroaicele) îngrijite și am admirat respectul și grija în trafic a autorităților față de pietoni. Exemplific cu o captură de pe google, că nu m-a dus capul să fac poză la fața locului.  Later edit: poză de la fața locului.       Locuind lângă un templom reformat cu colocatari vorbitori de kolbasz, nu am cum să nu mă simt ca acasă și în Ungaria. Și acum îmi aduc aminte cu plăcere cum trosneau teurile de spălat pe jos când se încleșta clasa de români cu cea de maghiară, ca într-o veritabilă bătălie de la Ruginoasa.  De altfel, cel mai bun prieten din facultate era maghiar din tată indian (MSC Divina a fost de vină), deci tot un fel de asiatic (Naandori puliszka pe nume de alint) și nu se supăra că înaintașii lui din zodia degrabă Vărsători de sânge îl mătrășiseră...