Vești și povești răstălmăcite

Pe vremea când căpușele căpoase se potcoveau cu 2 cătușe de otel, prin 2014  și eu aveam o claie de păr în cap cât o căpiță, în spatele căreia puteam să-i dau guriță unei mândruțe fără să mă vadă nimeni, aveam obiceiul ciudat de a mă spăla pe dinți seara, înainte de culcare (da, șocant pentru multă lume, dar dinții ăia cariați nu se plombează singuri, dacă îi neglijezi ca pe nevasta care te așteaptă în neglijeu, și tu te joci FIFA), dar și de a înmuia un pieptene în apă și de a-mi face freza despărțită cu cărare pe mijloc, de parcă urma să ies în oraș cu Deuce Bigalow, nu să intru sub plapumă. Azi așa, mâine tot așa: dinți periați, păr periat. Până când nu mai suportă soția să mă vadă cum mă aranjez la oglindă minute în șir. Degeaba veneam eu într-un final înapoi în dormitor, exclamând: uite ce bujor de fată, stai să te sărut o dată! că soția m-a repezit: ce te tot piepteni înainte de culcare, te crezi Johny Bravo? La care eu, peste măsura 54 la sacou de încântat, îi răspund: ca să...

îmi zice mândru la telefon iedul cel mic, când am sunat acasă în weekend să văd dacă pisica e bine, sănătoasă.  - Și ai făcut cum ți-am arătat, da? Ai pornit apa, ai...  - Logic, tata, doar nu-s copil mic, m-a întrerupt el cu o voce gravă.  - Bine, bine, te cred, dar ce ai pus, un căpăcel de detergent lichid în sertarul dedicat sau ai aruncat o capsulă în cuvă? - Pauză, apoi vine răspunsul fatal: păi mașina nu are deja detergent înăuntru? Eu doar am selectat programul și am apăsat Start... 16 years going on 17. Olimpic național, da? El îmi va plăti pensia, dacă nu va uita că are tată.  Dacă aveți și voi grozăvii de copii, do share!

Azi, în sfânta zi de Gelu, vă invit să urmăriți  ceva de relaxare și de meditat la diete  Vă zic: nu m-am mai distrat de mult la fel de tare. Omul pare serios în antrenamentul său, doar că scoate niște sunete atât de haioase... Don't you agree? 

Se dă poza de mai jos, care l-ar face și pe Lance Armstrong invidios.  Vă rog să-mi spuneți ce vede  mintea voastră inocentă aici? Mie mi se pare doar că un ou suferă de scarlatină, dar în rest, nu observ nimic necuviincios. În orice caz, condoleanțe gânditorului de la primăria Brașov pentru acest aranjament pascal sclipicios și kitchos. Dar, oricât de pornit aș fi eu împotriva primarului actual, după ce am revenit din Napoli și comparând Brașovul cu ce mizerie am văzut pe acolo (e mai rău ca în Catania, unde am crezut că Etna împroașcă cu deșeuri din groapa de gunoi siliciană, nu cu lavă, dar nu, se pare că Vezuviul e cel care face asta), mi se pare că am un oraș tare curat, chiar și pe la periferie.  Sigur, cu un șantier de urgență apărut în persoana clădirii fostului spital de dermato-venerice  de lângă maternitate, în paragina instituțională nu se face primăvară, dar e bine. La ei pare că e mai rău, pe alocuri. Și încă nu era atât de cald, încât să miroasă a pip...

Eram ultimul la coadă la recoltarea de primăvară pentru analizele de sânge (arhi)cunoscute nu doar diabeticilor, și, cum pe WhattsApp nu aveam stare, mă întorc și văd că intră o fostă colegă de facultate, împinsă cu greu de la spate de șuieratul vântului prin cavoul care o aștepta cu ușile deschise. - Fancy meeting U here, da' cu ce motiv? mă abordează ea, arzând de nerăbdare să-mi înșire, de fapt, o laudatio la adresa proprie-i persoane, că doar lupul își schimbă culoarea părului fără decapant, dar năravul, ba. - Am venit pentru analize de rutină, nimic deosebit, fac eu pe neinteresantul hard to get. - Și începe: eu tot vin aici, fetele de la recepție mă știu, da' nu mă bag în față (nici nu încăpea pe culoarul de 1,5 metri, poate doar dacă încerca ca Arnold). Știi, anul trecut pe vremea asta mi-a fost cam rău de la ficat (too much foie gras, în gândul meu) și erau cam depășite valorile femoleucogramei (așa a pronunțat ea), așa că mi-am schimbat stilul de viață, am renunțat com...

să îți bați joc de ele în așa hal? Am primit recent niște Limoncello, cadou, cu dop suspect de desigilat, cică venit pe sub mână în bagajul de mână al unui amic, tocmai de la mama iezuiților, Capri! Rețetă de casă, bunicuța Checca a infuzat ea cojile de lămâie în alcool din coji de lămâie, folosindu-și propriile ei mânuțe zbârcite și cu salată capreze sub unghii.  Dacă te iei după descrierea de pe etichetă, poți să pui pariu că Andrea Bocelli ar boci în ceruri, printre îngeri, după ce i se termină stocul, dar mai degrabă celebrul tenor a orbit după ce a gustat așa ceva, în copilărie. Și eu mai trăgeam câte o dușcă de lichior de ciocolată de la Fares, pitulat insuficient de bine prin cămară, și apoi puneam câte un degetar de apă, pentru a completa nivelul. Și uite că n-am orbit, nici Wrigleys. Nu e prima dată când gust așa ceva, dar efectiv o porcărie mai de prost gust n-am gustat în viața mea. E un fel de horincă de contrabandă cu viori oșenești, amestecată cu arome de lămâie sinte...

Aveam la un moment dat un coleg din departamentul Suport clienți, care toată ziulica stătea cu căștile pe cap, cică participa la ședințe, instruiri. E drept că uneori mai și vorbea cu familia vreo oră, la prânz, în pauză. El asculta în căști, noi îl auzeam pe el cum discuta despre cele mai intime chestii ale unui cuplu, dar lui nici că îi păsa. Și avea "omul meu" (așa vorbesc tinerii în ziua de azi, nu sunt eu de vină) obiceiul prost de a sta pe budă chiar și 45 de minute sau o oră, timp în care făcea "suport" și vorbea cu clienții, pentru că era conectat la laptop și se afla în raza de acțiune a căștilor cu Bluetooth. Nu vreți să vă descriu onomatopeele generate uneori de nevoile sale fiziologice, dar cât de nesimțit să fii? Înțeleg dacă ai o urgență, o dată, hai, de două ori, că poate iei antibiotice sau ai mâncat de la o shaormerie dubioasă, cu sosurile lăsate în căldură și cu angajații nespălați la gură. Dar să faci asta aproape zilnic, știind că te aud nu doar ...

Hai să vă zic o fază tare. Acum nu mai am chef de jocuri, nu zdrobesc bomboane, nu îmblânzesc șerpi. Cred că nici Angry Birds nu mai e la modă. Dar cu zeci de ani în urmă, eram campion la Sharkey's Pool, expert în DOOM (acum în DEX), avansat în Hercules. Asta cam prin liceu. Jucam cu frate-mio cu diverse nick uri, preferatul lui era Toma von Voma, eu eram Colonelul von Nein Leatherpants, inspirat din diavolul desenelor copilăriei, "Cow and Chicken". După o pauză de vreo 2-3 ani pe motiv de bacalaureat și admitere, gagici și vreo două spaime mici neîntruchipate, reușesc să pun mâna pe un Pentium IV puțin folosit și îl chem pe frate-mio la o partidă ca odinioară. El îmi promite că aduce jocul Hercules, ultima versiune, că l-a văzut în revista Chip. Aștept nerăbdător, vine fratello cu CD-ul, instalează și, în loc de jocul știut cu Hercules, centauri, damsels in distress, apare interfața jocului Alpha Centauri, cu strategii, colonizări. Adică fix ce uram să fac. Nu am fost ni...

Vi s-a întâmplat vreodată să mergeți seara pe stradă și să vedeți, absolut întâmplător, o femeie tânără, arătoasă, care umblă complet dezbrăcată prin casă, prin fața geamului, fără perdea? Și fără jaluzele trase? Și să vă opriți doar pentru o clipă, buimaci, apoi, de rușine, să plecați mai departe fără să întoarceți capul?  Și apoi să vă poarte pașii absolut întâmplător tot pe aceeași stradă, la nici 5 minute?  Întreb la modul ipotetic, mie nu mi s-a întâmplat niciodată aseară și  deja se îmbrăcase. Ghinion în șase case.  

Cam asta cred eu că a fost ceremonia de închidere a jocurilor olimpice de iarnă Milano-Cortina 2026. Cinste lor, sportivilor (inclusiv "româncei" Julia Sauter cu viză de flotant în Brașov), dar organizatorilor nu le pot aduce prea multe laude. Mai mișto a fost coregrafia echipei italiene de patinaj artistic de ieri seară. Cam atât am avut de zis, că tot nu m-a întrebat nimeni. Cât despre ideea de a oferi medaliaților "muțunache" Tina și Milo, Domnu cu mila! Atât s-a putut. Încă ceva: n-am înțeles ce au căutat figuranții japonezi lângă operanzii italieni iluștri, dar necunoscuți mie. Sunt convins că au fost întreprinse eforturi uriașe de toate părțile, dar pe mine nu m-au convins. Bine, eu nici nu înțeleg arta, deși am absolvit o facultate de litere și arte smegma cum laudanum.  Dacă aveți alte opinii, feel free to speak.  Eu pot spune cu mâna pe inimă că ampula olimpică e tare, după atâtea competiții incitante.  P.S. Cine nu are melodiile bătrânilor Ricchi e Poveri,...

Să ne înțelegem. Planul a fost avansat acum doi ani, probabil pe SNAMchat, el rămâne valabil în acest moment, dar  nu pentru perioada imediată . Tipic. Ce așteaptă, să ajungă la putere hașdoizero în cap, să distribuie informația pe banii statului? Doamnele apără și păzesc ! Și se mai numesc și goalies. Femei goalies.   Într-o vreme, Volkswagen dădea o sticlă de șampanie la achiziția unei mașini. Oare Dacia va da o sticlă cu apă minerală (și îți va factura costul SGR la pachet cu un suport de sticlă), sau până atunci își mută producția în Tanger și va oferi cadou un vas tajin? Păreri, prognoze, pronosticuri? Dacă chiar se va adeveri planul, sper să nu adauge CO2, că vor circula românii plini de bășini prin Europa.

Întrerupem poveștile răstălmăcite pentru o știre bombă: inteligența nu mai e contagioasă Ați citit bine: pentru prima dată în ultimii 200 de ani, tinerii actuali din SUA, generația Z, sunt mai proști decât părinții și bunicii lor, care l-au ales pe urangutanul portocaliu. Deci va fi și mai rău.  Involution, I welcome you! Mă duc să mai văd o dată filmul Idiocracy, până nu schimbă ăștia povestea. Ceea ce vă recomand și vouă. Talk to you later, sausage lovers! 

Ăsta e și singurul motiv pentru care sunt happily never married. Am cucerit-o nu cu un ceai, ci cu un dans la bară. La bara de covoare unde mi-am spart bărbia, dinții, nasul și buzele. În copilărie.  În timpul școlii, eram trumpul clasei. Îmi plăcea mai ales să spun bancuri la ora de lucru manual, cu colegul din bancul alăturat. Ce vremuri! Doar că ne punea directorul școlii să îi spălăm mașina, așa cum acum directorul unui spital județean își pune angajații să facă același lucru.  Dar măcar eram punctual.  Stăteam cam la 5 minute distanță de școală până când se suna de intrare, dar ajungeam la fix pentru intonarea solemnă a imnului "Trei culori", al lui Cyndie Lauper.  Dirigintele mă știa din cartier, îl ajutam cu plasele de pescuit pe nea Titi duminica, când venea de la baraj. Dacă la baraj pierdea echipa favorită, nu dădea nici binețe, dar dacă câștiga, venea pe trei cărări, că avea motocicletă cu ataș, de-aia Mobra 50 Super, verde.  Țin minte că noi, copiii,...

Eu am apucat să dau autocitirea ieri, am folosit chiar indexul ca să apăs butonul de pe contor, așa că aștept să se emită factura în perioada următoare, cândva între 15 martie și 1 februarie 2026.