Vești și povești răstălmăcite

Au trecut mai bine de 2 luni de când un comentator anonim a recomandat pisicarilor, deci implicit și mie,  cartea  "Zilele lui Savelie", de Grigori Slujitel. Deja pe 6 februarie eram la Libris să ridic comanda online, dar abia în concediul recent încheiat mi-am făcut timp să o și citesc, după ce cartea a stat pe noptieră, colectând praf. There, I said it! Într-un cadru natural mirific, netulburat de bormașini sau scutere, m-am îndeletnicit nu doar cu îmbăieri în jacuzzi (cam clorinată apa, pentru gustul meu, de ce să nu recunosc), ci și cu cititul.  Mi-era și dor să citesc ceva tipărit, nu doar pagini electronice. Dar, cum am umblat prin toată insula Ischia (Ișchia, în dialectul local) cam în fiecare zi, timpul nu mi-a permis să termin cartea în fotoliul de la  hotelul Parco delle Agavi , dar m-am ținut de treabă și am ajuns la final pe marginea piscinei hotelului   Europa   de "doar" 3 stele, mai căzute ele, așa, dar curate . Și cu o apă termală bestială. ...

cititorii nu răspunde: Săptămâna viitoare voi fi cam prins cu urechile sub o cască de înot, ca să nu îmi ud chelia prețioasă, așa că m-am gândit să vă întreb din timp pe voi, mulțimea vidă de cititori, dacă e careva printre voi care ar vrea să vă postez vreun material pe blog cât sunt eu plecat în sat cu dorul. Asta dacă nu veți fi prea ocupați cu dereticatul și dați pe dinafară de talent, ca subsemnatul. Orice text este permis, cât timp trece de filtrul ochilor mei iscoditori. Se oferă cineva sau bat cu ciocanul și închid tot acum licitația cu amânare până la puulivară? Haide, curaj, găină, că te public! Sunt binedispus să dau toți banii pe care i-am câștigat din blog până acum. Încă nu am apucat să termin de numărat teancurile, dar vă anunț când depun declarația de impunere nesolicitată. Do you feel lucky, punk? Well, do you? P.S. N-am crezut că răspunde careva la apel, mai ales atât de repede. Sunt mai fericit ca Droopy.

Scriu ceva. Mai ZICI  ceva, mai scriu și eu ceva. Important e să citim. Împreună. Un fel de convenție scrisă. Pentru că dacă nu ar fi scrieri, nu am avea despre ce povesti. Iar dacă eu uit să povestesc, vă rog să îmi amintiți voi.  Azi, în prima miercuri a lunii februarie, avem un motiv nou să sărbătorim împreună. Azi, iubitori și iubitoare de pisici din toată lumea, uniți-vă și afirmați-vă iubirea pentru companionul vostru de încredere. Azi, eu voi reciti Memoriile unui motan călător și Motanul care și-a luat rămas bun , de Hiro Arikawa. Sper, împreună cu voi.  Și nu uitați: Mulțumesc!  Da' nu vă înghesuiți chiar toți odată! Pe rând, vă rog, este loc pentru toți pe blogosferă. După ce-mi șterg iar lacrimile, sunt gata să vă răspund și să vă felicit. Haideți, vă invit și arăt că lucrați.