Ce-a fost mai întâi, trenul sau CeFeReul?
Fiți atenți aici! Imaginile de mai jos mi-au parvenit prin intermediul unui călător peregrin. Sunt bombă jurnalistică! La propriu! 😁
Nu știu dacă poate fi încadrată în vreo clasă, probabil în clasa muncitoare, dar, după cum se vede, garnitura asta e mai veche decât coiful de la Coțofenești, deși circulă în continuare pe ruta Curtea de Argeș-Pitești Nord. Prețul e ridicol de mic, numai 8 lei, poți și de la naș să-l iei, sau nu. Cum vrei. Până și o legătură de praz e mai scumpă în piață la Brașov, la olteni (eu am dat 10 lei și le-am spus să păstreze restul cât mai proaspăt, pentru când mai vin). De ce să vă înghesuiți să dați peste o sută de lei pe o cursă cu mocănița prin Maramureș, pe valea Vaserului, când puteți să stați în vagonul izului de unsoare de boghiuri, într-o călătorie pe aleea cu amintiri din epoca bronzului?
Să mai spună cineva că nu suntem în lumea a treia. Ce Săgeata Albastră, ce Alstom? Aici e România adevărată, ruinată. Să călătoriți bineee!
Malaxa seria 77 dacă nu mă-nșel. A fost foarte frumoasă schema asta de culoare. Într-o vreme le vânam pe la Piatra Olt, Caracal încolo. Probabil astea de fac Curgea de Argeș de pe-acolo îs. Motoarele Desiro au fost într-o vreme pe Curtea de Argeș, cel puțin pe trenurile ce pleacă de la București, dar au pierit treptat din trafic din cauza uzurii și costurilor mari de mentenanță sau a pieselor care nu se mai găsesc. Nici măcar roțile nu-s taman ieftin de întreținut: sunt de tip monobloc (adică nu au bandaj din acela ce poate fi schimbat când se uzează) și după ce le strunjești de un număr de ori trebuie să le înlocuiești. Ori infrastructura feroviară de pe liniile secundare este așa cum probabil ai constatat și dacă ai fi atent la unele detalii din mers te-ai îngrozi și fără să inspectezi. Ori starea asta uzează repede roțile și odată ce și-au depășit viața, depășite au rămas. Roțile monobloc sunt bune fiindcă la viteză-s mai sigure, sunt mai confortabile etc. Dar se pretează pe linii unde comercial se justifică, deci pe magistrale și măcar un mediu parcurs. Și șine fără gropi dacă se poate (nu e un eufemism).
RăspundețiȘtergereDesigur, e puțin ciudat să vezi motoare din anii 40 (42, dacă nu mă-nșel a fost ultimul an pentru clasa 77), dar e mai bine decât o locomotivă cu șase osii ce tractează 1-2 vagoane. Mai sunt și seria 78, și acelea niște bijuterii, fabricate până-n 53.
Însă știrea adevărată e că mai circulă tren la Curtea de Argeș, sunt literalmente surprins, având trendul acesta de-a falimenta tot ce înseamnă feroviar mai puțin câteva linii pentru care cerșesc ăștia bani de la Bruxelles și care nu-nseamnă nimic de fapt când iei toată rețeaua per ansamblu.
Chiar că e ceva faptul că mai circulă tren încolo. Gara Regală, construită pe timpul lui Carol I, e în renovare, după ce a fost lăsată de izbeliște timp de treizeci de ani. Te văd pasionat și cunoscător, mă bucur că ai împărtășit aceste informații! Și mulțumesc pentru că m-ai citit!
ȘtergereBunică-meu a fost ceferist toată viața. Făcu facultatea cât avură ai lui bani, adică 3 ani, apoi s-a băgat la CFR. A fost inclusiv șef de gară pe la Roșiori și prin gări adiacente și încă-l mai știa lumea cât am fost mic, deci aveam intrare cam peste tot. Una din preocupările mele era să tapez lumea de sigilii de vagoane, aveam vreo câteva sute la un moment dat.
ȘtergerePrin prima parte a anilor 90 încă mai aveau aburoase cuplate la trenuri pe post de cazan de încălzire dacă nu erau disponibile vagoanele alea care produceau aburul și mă mai lipeam de câte o tură pe linia locală dintre Alexandria și Roșiori. Chiar visam să mă fac mecanic, încă mai am nostalgii, momente-n care mai fac ochi dulci câte unui mecanic să mă ia câteva stații.
Fun stuff... for some.
E fun stuff și pentru mine, îmi place să aud poveștile oamenilor. Tu cu sigiliile de vagoane, eu cu siglele de Mercedes/Alfa Romeo/Lancia. Acum facultatea cam tot 3 ani se face, ce tot atâta școală? Țara are nevoie de muncitori, nu de studenți. :)
ȘtergereAș putea argumenta că are mai mare nevoie de muncitori decât de studenți sau măcar la fel. În orice caz, mai multă nevoie de muncitori decât de studenții pe care insistă să-i producă. Politehnica de 4 ani? O glumă proastă, am fost prima generație care-a terminat-o așa, singura grijă fiind cum să asigure tranziția la 4 ani păstrând grifturile cvasi-intacte. Prin 2006, după anul I, m-am angajat pe specific, nu era perioada aia de aur prin IT dar tot se câștiga bine.
ȘtergereAcu se fac fix 20 de ani de când muncesc încontinuu, dacă nu pun pișcoturile din liceu la socoteală. Și după anii ăștia stau și mă gândesc că dacă mâine moare tot IT-ul, de bine de rău tot o scoți la capăt. Sisteme automate există și dinainte și dincolo de software așa cum îl știm acum. Dacă mâine dispar băieții din service-uri auto, șaormarii, ciobanii, fermierii, gunoierii, fochiștii, tâmplarii etc. - e cam groasa.
Un instalator a montat 100 de fitting-uri și 50 de familii se cacă liniștite. Eu am scris azi o mie de linii de cod care ar putea să nu fie, ca să zic așa, chit că servesc unui scop undeva. Nu că manifest un nihilism absolut față de pâinea pusă pe masă, dar un pic de realism nu strică.
Desigur, mi-am făcut alegerea foarte pragmatic încă din liceu: eram mult mai bun la orice-nseamnă fizică, dar nu m-am dus nici spre cercetare, nici spre inginerie electrică, nici spre instalații că avea potențialul de bani mai mulți.
Dacă o fi valabil în continuare sau nu, om vedea. O să treacă și stakhanovismul ăsta al digitalizării, sunt suficiente câteva cacariseli ca lumea să se convingă că digitalizarea pur și simplu nu-și are loc în unele domenii decât ca nice-to-have și în niciun caz ca unic canal de lucru. Și asta ar fi valabil și pentru alte domenii așa-zis specializate.
Parexamplu, am lucrat 7 ani într-un departament PS (Professional Services) al unei firme ce vinde ATM-uri și furnizează mentenanță pentru ele (departamentul unde ajung toate jelaniile legate de bani lipsă la apel) și dragostea mea față de cash a crescut cu aceeași intensitate cu care a scăzut pasiunea pentru tranzacții all-digital.
Enfin, lumea nu există și nu se mișcă decât pentru că unii sunt dispuși să facă munca de jos. Și cred că există ceva în fiecare om care tânjește să facă ceva cu mâinile, perceput cumva ca muncă de jos. Poate tocmai de-aia de câțiva ani practic și învăț tâmplăria ca hobby, inclusiv din manuale vechi de clasa a V-a.
Însă unele facultăți pot fi șterse cu totul fără să plângă cineva măcar o secundă. Poate ar trebui să mai adaug și că, deși mi-a plăcut și-mi place-n general cartea, am urât școala cu o pasiune greu de descris în cuvinte. Pentru mine orice-i grăbește sfârșitul în forma actuală este binevenit.
Nu zici deloc rău. În ochii mei, un muncitor calificat cântărește dublu față de un, nu știu, front-office manager într-o bancă. Am așa, un feeling, că acum ai prefera să tâmplărești în scop personal, decât să scrii cod fără rost. Despre profesori, numai de bine, că poate mai citește și nevasta pe aici. :)
Ștergere