ZICI ceva

Scriu ceva. Mai ZICI ceva, mai scriu și eu ceva. Important e să citim. Împreună. Un fel de convenție scrisă. Pentru că dacă nu ar fi scrieri, nu am avea despre ce povesti. Iar dacă eu uit să povestesc, vă rog să îmi amintiți voi. 

Azi, în prima miercuri a lunii februarie, avem un motiv nou să sărbătorim împreună.

Azi, iubitori și iubitoare de pisici din toată lumea, uniți-vă și afirmați-vă iubirea pentru companionul vostru de încredere.

Azi, eu voi reciti Memoriile unui motan călător și Motanul care și-a luat rămas bun, de Hiro Arikawa. Sper, împreună cu voi. 

Și nu uitați:
Mulțumesc! 

Da' nu vă înghesuiți chiar toți odată! Pe rând, vă rog, este loc pentru toți pe blogosferă. După ce-mi șterg iar lacrimile, sunt gata să vă răspund și să vă felicit. Haideți, vă invit și arăt că lucrați.  

Comentarii

  1. Super tare! Te-am citit la Arhi și m -a amuzat teribil postarea ta (și cea de acolo și cea de aici). Bravo!

    RăspundețiȘtergere
  2. Pentru pisicari recomand “Zilele lui Savelie” de Grigore Slujitel….

    RăspundețiȘtergere
  3. Notat pentru următoarea comandă de cărți!

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Apasă, apasă, apasă!

Postări populare de pe acest blog

Mai suntem mulți?

Slăbește acum, ca să-mi spui și mie cum

Mașina mea! Acum e vedetă, da!

Ursula Vițică

Cum să excizezi o aluniță. Varianta nerecomandată.

Simt că am pornit cu stângul

Creatorul de conținut 1.0