Nu mai există niciun pic de respect










Sursa: reddit

Cei mai de-o seamă cu mine poate își amintesc desenele anilor '90, printre care și Sharky and George. Nici că se puteau potrivi mai bine cu activitățile administrativo-șpăgare în stil mafiot ale clicăi actuale. Brașovul mișună de rechini imobiliari în cârdășie cu George, orchestrând ilegalități de pe toate culmile posibile.

În episodul de astăzi, șarada continuă masiv pe culmile Tâmpei, unde are loc un fenomen local cunoscut drept inversiune financiară: Copos investește de fațadă milioane în restaurantul din vârf, iar o parte din ROI se întoarce cu telecabina la baza politică care facilitează "aprovizionarea", cu sau fără bariere.

În ritmul ăsta, în curând vom vedea catedrală și pe Tâmpa. Apoi va apărea și un complex spa duhovnicesc pentru spălarea păcatelor, o sală de forță religioasă și, încet-încet, Tâmpa va deveni muntele Athos. Cu restaurant a la carte Panoramikos pentru amikos. Așa să ne ajute traficul de influență!

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Apasă, apasă, apasă!

Postări populare de pe acest blog

Mai suntem mulți?

Imagine
Care nu se dau înapoi de la obținerea unui cashback, oricât de mic ar fi el? Dacă asta nu presupune prea mult de lucru și nici cheltuieli suplimentare. Adică să fie clar: nu voi cumpăra de minim 300 lei  pe site-ul temoolgdebanipunctcom pentru 1% bani înapoi sub formă de voucher, fără să fie vorba despre produse de care chiar am nevoie. Dar dacă achiziția e obligatorie și cashbackul e consistent, cum e cazul campaniei Marțea Mastercard, etapa impozite și taxe locale, atunci cu plăcere. Nu, acest post nu e sponsorizat (fingers crossed pentru la anu'), taxele le plătesc din banii mei. Nu cu card de credit din banii băncii. Voi?  Gând la gând cu bucurie, ce mesaj îmi intră mie? "Ai primit cashback la comision conversie valutară card debit în perioada [etc.] Alege bine pt. tine". 2 lei și fucking 59 de bani. O avere, dar nu i-am dat, i-am luat.
Citește mai mult

Slăbește acum, ca să-mi spui și mie cum

Imagine
Știi ceva, ia mai slăbește-mă!  Nu de-alta, dar am încercat cam tot, inclusiv schimbarea stilului de viață. Beau doar bere cu limonadă și conținut redus de zaharuri și fenilalanină. Ajută și la obținerea unui scaun moale, când stai multe ore la birou.  Mintenaș (acușica, pentru pasionații de sinonime) se fac 30 ani de când mă tot chinui să slăbesc prin diverse metode: untură de mangalița fără colesterol, ficat de rață neferos de 3 ori pe zi, după masă, dieta cu fructe dukan fără zahăr adăugat în compotul cu miere, salată de andive cu bacon deep fried în crustă de panko low-fat.  Nu mai sunt de mult un couch potato (cel puțin de când am înlocuit canapeaua trainică cu una scandinavă, luată din iusc, care scârțâie încă de când intri în cameră, de nici nu mă pot pune pe ea. Tack!), nici tone de maculatură dictando, adică fâșii de piept de porc cu straturi de carne albă și grăsime suprapuse, nu mai bag în mine, față de anii tinereții, când eram singurul book worm din bibliotec...
Citește mai mult

Mașina mea! Acum e vedetă, da!

Imagine
Ca în orice relație de lungă durată, sigur că mai intervine rutina și am cam început să prefer tot mai mult alternativele de transport, dar nu din cauza costurilor de exploatare. Doar pentru că trafic, pentru că WFH și pentru că copii mari. Alte motive se găsesc destule. În acest context, pur și simplu mașina nu mai e atât de necesară în oraș, apelăm la ea doar în concedii rutiere și ieșiri extraurbane. Destul de multe, să tot fie 12-13k km pe an. Sau poate pentru unii, rulajul ăsta e ceva banal. Nu știu de-astea . Desigur, dacă am de cărat ceva mai greu decât propria-mi familie sau îmi ies în cafeaua la bax cumpărături mai voluminoase, gen pachete de mobilă DIY, iau mașina, dar asta se întâmplă rar, poate nici o dată pe lună, bag benzină de-aia bună, ca aia veche să nu se depună. În rest, mă asigur că SUV-ul meu e asigurat din toate privințele și-i plătesc impozitul și parcarea conștiincios, o curăț mereu de zăpadă și de frunze, că nu se știe niciodată când vreo persoană din familie a...
Citește mai mult

Ursula Vițică

Imagine
Așa cum călătorului îi șade bine cu drumul, și blogului îi șade bine cu postări. Așa că sper să se umple și blogul, cum m-am umplut și eu de mătreață, după ce m-am spălat cu noul șampon pentru Cap și Umeri acum peste 30 de ani.  De fapt, viața mea de adolescent a început nu cu o scuturare de mâini ca între băieți, ci cu o scuturare de jerseu negru.  Era ea: mă rog, nu asta din imagine, ci una adevărată.  Ursula Vițică (get it: ursu la vițică!😉) (așa o porecliseră colegii, v-am zis (mai jos) că era cam matahală de fel, dezvoltată cu mult față de celelalte fete de a V-a, dar pe ea o chema, de fapt, Ana-Maria. Nu farmacia. Doar Ana-Maria. Stătea în banca din spatele meu, era o fată ca o Lada rusească așa, dar foarte simpatică, cu 2 codițe împletite și săritoare (aici fac un șpagat, ca Nicușor Dan în materie de politică externă: Cel de sus o înzestrase cu cele trebuincioase unui sugar flămând, deci la ora de sport era o adevărată încântare să o urmăresc cum sare lada, capra ...
Citește mai mult

Cum să excizezi o aluniță. Varianta nerecomandată.

Imagine
Se dovedește încă o dată că   mințile luminate gândesc la fel .  În aceeași zi în care Arhi a lansat competiția fără jenă în gradenă, eu aveam programat articolul de mai jos. A exciza, excizare dintr-o singură visare. Și mișcare.  Pe la ora două, două și ceva dormeam cu nevasta împreună  în pat , când am avut cel mai ciudat vis de tulburare a liniștii matrimoniale. Eram într-un fel de zootropolis și vine vulpea la mine, mirosind a alcool, pusă pe harță. Eu, necombativ de fire, m-am retras un pas în spate și mi-am calculat șansele de scăpare mai ceva ca femeia de serviciu pe coridorul proaspăt spălat.   Vulpea insistă, începe să danseze cu pași de Mayweather, pe fundal răsuna surd Maroon 5 "I've got the moves like Jagger", vulpea în două picioare se apropie amenințător de mine, și atunci eu: pac, o directă de stânga. Nevasta de lângă mine, drăgăstoasă ca întotdeauna: au, tâmpitule, m-ai lovit peste gât. După 2 secunde: prostule, mi-ai rupt alunița! Afară era...
Citește mai mult

Simt că am pornit cu stângul

Imagine
în relația noastră la distanță și, cum ochiurile care nu se văd, se uită, e dreptul meu să updatez poza de profil. Aruncați un ochi!  Iar pentru fellow gurmanzi, vă las în compania unor fete minione, care au stat cam mult la solar, așa că le-am mutat într-un jacuzzi cu jeturi tangentor, pentru îmuiere. Bebelușelor, dunk! 
Citește mai mult

Creatorul de conținut 1.0

Imagine
Cititori de bloggeri, gata cu pișcotăreala și cu patreonatul! Sibienii de la Agricola Bacău au salamul lor, bulgarii au intrat în zona euro, spre invidia sârbilor care îi privesc pleșcăvind din gură, așa că de-acum, eu, judele von Kronwurst, am ales cârnatul să mă reprezinte.  Ați auzit de povestea în poveste sau de inserție în dulciuri? Așa și aici. În premieră  pentru mine, promovez cârnatul în maț în maț. Cu riscul de a mă repeta, permiteți-mă să explic: avem una bucată de cârnaț în maț (preferabil, de porc, că de oaie oricum o fac des). Se ia cârnatul, se prăjește (obligatoriu la fryerul cu aerul) și se mănâncă topindu-te de plăcere (nu ca șunca aia cu pufuleți), ajungând în maț. V-ați prins? Țineți-vă bine, că urmează, vorba francezului, "a bumpy ride", după care, pe aripile vânturilor, cârnatul ajunge aici, în sala stalactitelor zilnice, la tronul ecourilor, în foșnetul pătrățelelor și susurul bideurilor. Ca să parafrazez un necunoscut faimos: "caci" acesta es...
Citește mai mult

ZICI ceva

Imagine
Scriu ceva. Mai ZICI  ceva, mai scriu și eu ceva. Important e să citim. Împreună. Un fel de convenție scrisă. Pentru că dacă nu ar fi scrieri, nu am avea despre ce povesti. Iar dacă eu uit să povestesc, vă rog să îmi amintiți voi.  Azi, în prima miercuri a lunii februarie, avem un motiv nou să sărbătorim împreună. Azi, iubitori și iubitoare de pisici din toată lumea, uniți-vă și afirmați-vă iubirea pentru companionul vostru de încredere. Azi, eu voi reciti Memoriile unui motan călător și Motanul care și-a luat rămas bun , de Hiro Arikawa. Sper, împreună cu voi.  Și nu uitați: Mulțumesc!  Da' nu vă înghesuiți chiar toți odată! Pe rând, vă rog, este loc pentru toți pe blogosferă. După ce-mi șterg iar lacrimile, sunt gata să vă răspund și să vă felicit. Haideți, vă invit și arăt că lucrați.  
Citește mai mult